Poezii...

Din nou nou.

Ca Guguţă mi-am umflat căciula

Am lăsat să intre frigul și căldura.

De dimineaţă aveam răcoare printre grămezile de lână.

Pereţii erau scăldaţi în ploaie.

Nu a mai nins în mine de o săptămână.

Am strâns lacrimi printre firele de lână.

Doar căciula știe,

Nu a mai nins în mine de o săptămână...

 

Para

Am clipit aseara de trei ori ca-ntr-un basm.
La prima clipire, printre gene mi s-a-ncurcat ziua de ieri.
Am fost obligata s-o privesc cum musca,
Cum strange cu sete-n dinti para ce-am scapat-o ieri,
Care s-a izbit de trotuar si-am vazut-o asfalt.
Aseara am auzit un zambet de femeie,
Imi turna cu palnia vin alb demifericit.
Ii era foame...
La a doua, m-am chinuit sa-mi desfac genele.
In zadar...
A treia oara am reusit.
Doamna mi-a sarutat mana si de atunci tot scap zambete pe jos...


Aer de VINERI…

Miros de foi ciupite pe ici pe colo de termite de pe pilă.
Acte șterse cu guma timpului din servieta poliţistului degradat.
Accentuare de rostiri ale rostului nevăzut.
Interior – minciuni.
Exterior – perfecţiune întruchipată.


Definiţie

Acel om întins pe capota timpului
Care zace de parcă ar aștepta ceva,
Praful de sub roţile vremii,
Geamurile fumurii,
Lipsa de frâne,
Vestele reflectorizante,
Mirosul de mărgea rătăcită…
Toate acestea sunt EU
Cu nuanţe pale de TU…

(Pre)caută

Viaţa ar fi mai în siguranţă în mâinile lacrimilor unui poet.
O lume a petalelor lipite cu scotch ce ţin o veșnicie,
Jurămintele martorului aflat la cuvântare,
Lacrimi erodate de adevăr…

Replici

Pe zâmbetul stângaci
Mi-ai așternut o batistă ţesută din priviri
Și-ai clipit să plâng…
Ai zis că-n lacrimi puternice
Suspină zâmbete timide
Ce-așteaptă să clipești... ca să râd.

Meditatorul

Ce ușor predai matematica iubirii

Nuanţe de π(pi) se strecoară-n mintea mea crestată cu ecuaţii.

Am încercat să rezolv ecuaţia dumitale,

Să aflu care-i răspunsul la problema timidităţii tale.

Am calculat o noapte întreagă și mi-a dat același răspuns mereu.

π -ul meu plus π-ul dumitale,

Egal:

Ţi-e teamă să iubești.

Deziluzie

Am rupt secundele în bucăţele mici

Ca timpul petrecut cu tine să fie mai mult,

Fără să-mi dau seama că irosesc timpul.

Am înţeles târziu că vremea noastră există undeva în trecut.

Mentorului meu

Ai luat ATITUDINI

Când ai simţit briza sufletului meu mângâindu-ţi auzul.

M-ai pus să-mi scot botgrosul din inimă,

Să-l las să zboare,

Să-i mai dau o nuanţă de verde, galben,

Să-l fac să culeagă ca o albină

Fiecare fir de polen

Și apoi să le expun într-un fagure,

Să las pe toţi să simtă gustul sentimentelor mele.

E-un fel de creaţie-sentiment,

Fervoare aprinsă în dantela poeziei,

Un fel de iubire scrisă

Cu tridentul furat de la Neptun.

Sunt un buflei,

Umflat cu trăiri

Ce-mi hrănesc nemurirea.

Exist

Îndrăznesc să-ţi strig în faţă

Ceea ce simt…

Nu mă ascund după frunze!

Sunt doar un copac,

Dar dacă nu aș avea sentimente

Multe crengi nu ar mai fi.

Dintr-o sămânţă m-am născut eu,

Un stejar,

La a cărui umbră tu stai uneori

Fără să știi că și eu sunt viu,

Că te simt,

Chiar dacă tu simţi decât umbra ce ţi-o dau…

Sentimente ruginii

Când te văd că treci pe lângă mine

Fără măcar a mă privi,

Mă ofilesc de durere,

Dar și-n suferinţa mea-ţi așez frunzele la picioare

Să nu cumva să-ţi atingă talpa un spin

…uitat pe urmele pașilor altcuiva.

Cazacincă

M-am decis a conta pe sentimentele mele

Și m-am trezit că le-am așternut pe un papirus

Și le recitesc în era robotologiei,

Simţind că mecanismele hidropneumatice

M-au ţinut aproape de apă.

Da.

De apă.

Apa-mi amintește de tine,

De noi.

Iubirea-mi pentru tine-mi era sfântă,

Dar tu dolosiv ţi-ai adunat toate “deranjurile” provocate de mine

Și-ai zis că zecile sotnii de “prieteni”

Îţi sunt de ajuns.

Papirusul e încă în grota speranţei,

Voi finisa amorul

Trăgând cortina peste el.

Cândva un altul

Te va transforma-n istorie de manual

Animal de companie pentru soldaţi,

Ce ești.

Ești un iubitor de cazacioc,

Doar că odată cu dansul

Te sfârșești și tu pe dinăuntru.

Istoria mea prăfuită,

Te-am iubit.

Timpul…

Cea mai complexă culoare a lumii.

E un cerc… se-nvârte dinspre viaţă spre moarte.

Uite cum se prelinge pe buzele vieţii,

Uite cum săruta fiecare plăcere,

Cum șterge fiecare lacrimă,

Cum îmbrăţișează totul

Și dispare lăsând amprente.

Spune-mi tu, Timpule,

Ai o secundă în plus și pentru mine când voi fi la nevoie?

Pentru a fi depind de tine…

Monolog în oglindă

Îţi curge sânge din genunchii inimii.

Îmi spoiești imaginea din oglindă…

Tu chiar nu vezi?

Sângerezi…

Dar tot nu faci nimic.

Du-te si spune-i ce simţi!

Preferi sângele în locul lacrimilor de fericire?

Esti o lașă…
( http://more-then-w0rds.blogspot.ro/2012/09/reflexia-mi-mincinoasa.html )

Doza la zii

În ultima oră ţi-am gustat adierea respiraţiei.

Am inspirat adânc,

Simţind că odată cu aerul, am tras în mine și inima ta.

Nu vreau să mai expir niciodată!

Imi bate inima ta în plămâni.

O auzi și tu?

Nu o să trag în mine fum de ţigară străină

Ca să nu îţi rănesc inima.

Bum-bum…

Inspir profund…

Cunoștinţă

Priviri străine.

Glasuri noi.

Emoţii.

Lacrimi de fericire.

Iubire.

Amintiri.

Sentimente produse de-o veche nouă cunoștinţă.

Într-o întâlnire cu trecutul prezent în viitor,

Ce-mi tulbură gândul desprins de decor,

Glasul meu șoptește tremurând:

"Sărut mâna, iubiţii mei străini!".