De ce nu? :))
Hmm… interesantă întrebare. Pey, să mă gândesc (gândurile mele sunt alcătuite și din alte idei asimilate din cărţi, nu doar din cele din viaţa de zi cu zi), dacă ar fi să îţi răspund filozofic ar trebui să clocesc câteva idei, care vor fi citite de alţii, și, dacă sunt marcante, chiar reţinute. Cred că ai observat că ţi-am dat o parte mică din răspuns.
Hmm… interesantă întrebare. Pey, să mă gândesc (gândurile mele sunt alcătuite și din alte idei asimilate din cărţi, nu doar din cele din viaţa de zi cu zi), dacă ar fi să îţi răspund filozofic ar trebui să clocesc câteva idei, care vor fi citite de alţii, și, dacă sunt marcante, chiar reţinute. Cred că ai observat că ţi-am dat o parte mică din răspuns.
Continuarea, ar fi faptul că fiecare carte reprezintă o adevarată aventură pentru cel ce citește din plăcere, te transpui în diferite situaţii, vieţi, trăiești ce n-ai crezut niciodata că vei putea trăi. În primele pagini ale cărţii poţi fi în Germania și în cele de la final, în Franţa (cea mai tare ţară, părerea mea:x). Oare ai fi de acord cu mine că singurul mijloc de transport în timp poartă denumirea de CARTE? Șinele ei sunt rândurile acelea care la un moment dat nu ţi-ai mai dori să se termine. Când ajungi în gară, la finele cărţii, parca ai vrea să știi ce e mai departe de gară (Ce o mai face Gigel ăla care l-ai întâlnit în CARTE?).
Pe lângă aceste, câteva părţi de răspuns, aș mai putea adăuga că citesc PENTRU MINE, pentru îmbogăţirea mea spirituală, a cunoștinţelor, ca până la urmă singurele averi ce îţi rămân până la finele vieţii sunt CUNOȘTINŢELE.
Cartea – un evantai ce răcorește omul obosit într-o zi călduroasă de vară.
Cartea – copilul pe care nu te mai saturi să-l privești jucându-se.
Cartea – singurul drum ce te duce într-o lume în care problemele tale se pierd în zare.
Cartea – ca și mine, ca și tine, este un om umplut de oameni ce se hrănește cu iubire.
